(scris cu un an în urmă, pe când lumea era mai mică)


Fetele poartă papion (?)

Vreau să fiu un papion. Să mă iei cu tine când pleci la Paris, să mă aşezi cu grijă lângă lenjerie să nu ma şifonez. Seara la cină să mă pui la gâtul tău peste cămaşa albă ca un simplu şi inutil articol vestimentar şi apoi să fii admirată pentru stilul tău nonconformist şi pentru papionul tău negru. Să fim serioşi, fetele nu poartă papion. Apoi seara ajungând în camera ta de pe Champs Elysée să mă desfaci cu grijă de la gâtul tău superb şi să mă arunci pe patul din mijlocul camerei şi să te uiţi pe geam la luminiţile turnului Eiffel. A doua zi diminieaţă să mă desfaci cu grijă şi, cu o perie moale, să-mi cureţi negrul de orice linie sau pată, să mă faci ca nou. Când te întorci acasă să mă pui în dulap şi să le povesteşti despre Paris. Să mă mai porţi din când în când şi apoi să uiţi de mine.

Apoi, peste mulţi ani, să faci curat în dulap şi să mă găseşti prăfuit într-un colţ. Copii te vor întreba ce e cu mine. Tu să le răspunzi cu dor că am fost papionul tău şi să le povesteşti de Paris.

Vreau sa fiu un papion, papionul tău.