Un mod subtil, dar eficient pentru a-ţi omorî zilele este simpla prezenţă la o oră de curs condusă de Supremaţia Sa, măiastra în ceremonii, Doamna L.

Conform planului antic de deprimare a elevilor, Măria Sa profită de naivitatea celor prezenţi şi încarcă atmosfera cu sfere pline de răutate, răutate şi, nu în ultimul rând, răutate.

Privind în urmă la momentele din anii precedenţi, am fi putut crede că această entitate superioară posedă un întreg arsenal de sentimente pozitive pe care să le descarce peste marea de fanatici participanţi la asemenea întruniri. Astăzi, însă, adevărata faţă diabolică iese la suprafaţă îngrozind masele şi corupând suflete lipsite de spirit, spre a-şi concepe noi adepţi care să tocească cărţile bibliotecilor.

Probabil în spatele acestei faţade binevoitoare se ascunde dorinţa arzătoare de a distruge bunurile intelectuale ale umanităţii. Chiar dacă umanitatea pur şi simplu uită de aceste valori, Prealuminăţia Sa vrea ca totul să fie dat uitării, apelând la o modalitate brutală, neanderthaliană. Probabil. Probabil nu.

Mă înec într-o baltă de sânge şi limfă. Decapitările în masă inundă întreg universul al aspiraţiilor, al obiectivelor de autorealizare. Mirosul fetid al omuciderilor îmi persistă în nări, în gât, în cap! Ţipete de groază, croncănit de ciori înfundă spaţiul ca o moarte neagră.