one simple blog

Nimeni în lumea asta nu este perfect, iar această imperfecţiune se reflectă în modul în care ne rezolvăm problemele mai mari sau mai mici. O persoană cu probleme într-adevăr mici e Doamna E.

Una din problemele Doamnei E. este chiar Doamna E. Şi problema e una mică. Această doamnă suferă de o fobie stranie: îi este frică de oamenii mari, oameni pe care îi numeşte giganţi. Ciudat, nu-i aşa? Doamna E. se simte ca un pitic într-o lume a uriaşilor, ca un liliputian într-o lume de Guliveri. Şi crede că o pândeşte pericolul la fiecare pas.

Trecând peste asta, printre micile probleme ale Doamnei E. ne numărăm noi, noi care îi stăm în faţă… cu picioarele. Având în vedere că am fost ameninţaţi că vom rămâne cu ochii în soare şi că vom plăti daune morale pentru calomnie, Doamna E. se poate considera salvată. Dar se pare că mai are o mică problemă: nu are experienţa necesară spre a scăpa de noi. Astfel marea autoritate universală, adică Domnii D’ şi D” au hotărât că E. trebuie să-şi continue iniţiereaş trebuie să ne supravegheze o oră în fiecare săptămână. Doar scriind îmi trec fiori prin spate. Nu-mi imaginez cum trebuie sa fie. Ei ba nu >:)

Un mod subtil, dar eficient pentru a-ţi omorî zilele este simpla prezenţă la o oră de curs condusă de Supremaţia Sa, măiastra în ceremonii, Doamna L.

Conform planului antic de deprimare a elevilor, Măria Sa profită de naivitatea celor prezenţi şi încarcă atmosfera cu sfere pline de răutate, răutate şi, nu în ultimul rând, răutate.

Privind în urmă la momentele din anii precedenţi, am fi putut crede că această entitate superioară posedă un întreg arsenal de sentimente pozitive pe care să le descarce peste marea de fanatici participanţi la asemenea întruniri. Astăzi, însă, adevărata faţă diabolică iese la suprafaţă îngrozind masele şi corupând suflete lipsite de spirit, spre a-şi concepe noi adepţi care să tocească cărţile bibliotecilor.

Probabil în spatele acestei faţade binevoitoare se ascunde dorinţa arzătoare de a distruge bunurile intelectuale ale umanităţii. Chiar dacă umanitatea pur şi simplu uită de aceste valori, Prealuminăţia Sa vrea ca totul să fie dat uitării, apelând la o modalitate brutală, neanderthaliană. Probabil. Probabil nu.

Mă înec într-o baltă de sânge şi limfă. Decapitările în masă inundă întreg universul al aspiraţiilor, al obiectivelor de autorealizare. Mirosul fetid al omuciderilor îmi persistă în nări, în gât, în cap! Ţipete de groază, croncănit de ciori înfundă spaţiul ca o moarte neagră.