E frumos în parc. O alee îngustă, pavată cu piatra de bazalt, împrejmuită de răchiţi şi plopi. Într-o parte se văd focuri de artificii. E ciudat. Artificii în mijlocul zilei?! Am găsit şi eu o bancă. O bancă de lemn de stejar, lemn lăcuit şi cu picioare din fier forjat. E moale! E ca o canapea umplută cu puf de gâscă. TIC-TAC. Ceva ticăie. TIC‑TAC. Ceva ticăie lângă mine. TIC-TAC. Ceva ticăie lângă mine dintr-un sac. TIC-TAC. Ceva ticăie lângă mine dintr-un sac de catifea neagră. TIC-TAC. Desfac cu grijă şi găsesc o bombă cu TIC-TAC ceas.

00:11

Nu are rost să fug. Nu vreau să fug. E mult prea bine aici. TIC

00:10

Încă zece secunde. Zece. Întotdeauna mi-a plăcut numărul zece. E ziua mea de naştere. E numărul meu norocos. E progres, e evoluţie, e viitor, e necunoscut, e haos, e catastrofă, e nimic. TAC

00:09

Nouă secunde. Nouă e de compătimit. A ajuns aproape de final. E ultimul din neamul lui. TIC

00:08

Opt. Opt nu seamănă cu infinitul. Dacă întorci infinitul, tot infinit iese. Opt e finit. Dar Universul e mare. TAC

00:07

Şapte negri mititei rodeau două oase. Unul s-a-necat şi-au rămas doar şase. TIC

00:06

N-au să mai mănânce oase. TAC

00:05

Cinci secunde. Mai am încă pe atât. Aş putea să fug, dar nu are rost. Nu e mare paguba – un biped în minus. TIC

00:04

Patru. Vreau să am patru mâini, patru picioare, patru ochi, patru urechi, patru… degete. Nu mai vreau. TAC

00:03

Trei sute de oameni nu vor suferi după mine, poate măcar treizeci. TIC

00:02

Două secunde sunt de ajuns să-mi dau seama că am irosit nouă secunde degeaba. Două secunde sunt de ajuns şi pentru asta. TAC

00:01

Ultima secundă. Ultima clipă, ultima privire, ultima alee, ultima răchită. Mă simt singur. Şi unu e singur… e singurătate, e solitudine, e melancolie. Şi eu sunt unu. TIC

00:00

Văd undeva o umbră. O căldură imensă mă învăluie. Întâi mâna dreaptă… deja nu o mai simt. Brusc totul e negru. Mă apasă o adâncime îngrozitoare. Nu e nici un tunel, nici o luminiţă. S-a terminat. Sigur cel care a intrat în parc a văzut artificii. Şi el va găsi o bancă, un sac negru, o bombă, un ceas. Fiecare are bomba lui. S-a terminat. Totul s-a terminat. Acum eu TAC.

TIC-TAC TIC-TAC TIC-TAC. Ceva ticăie lângă mine. E o altă bombă cu ceas? Nu. E un ceas fără bombă. E dimineaţă. Vreau să caut un parc.